Depanatorii de echipamente industriale sunt lucrători cu înaltă calificare, dar care, din păcate, dețin o specializare din ce în ce mai rar întâlnită în forța de muncă. Managerii fabricilor de producție au adesea probleme în a găsi depanatori calificați. În trecut, cursurile de formare predau doar elementele de bază, în timp ce abilitățile reale de depanare se învățau la locul de muncă, într-o perioadă lungă de timp, furând meseria de la personalul de întreținere cu experiență. Din păcate, majoritatea acestor muncitori cu experiență ies la pensie, în timp ce un număr insuficient de noi lucrători de întreținere posedă acest set de abilități valoroase.
Problema reală este că depanarea este esențială pentru ca orice producător să rămână competitiv pe piețele dificile de astăzi. Depanarea rapidă și eficientă a echipamentelor industriale este vitală pentru ca marjele de profit să nu devină negative. Acest lucru pune o responsabilitate uriașă asupra instructorilor tehnici de a pregăti mai repede și mai bine lucrătorii pentru intervenții de depanare. Au trecut de mult vremurile în care o mașină rămânea inactivă pentru perioade lungi de timp, în timp ce depanatorii înlocuiesc o componentă pe baza experiențelor sau a presupunerilor lor personale.
Depanarea eficientă, indiferent de tehnologia specifică, urmează cinci pași de bază:
- identificarea simptomelor,
- izolarea problemei la o anumită componentă,
- testarea și verificarea componentei suspectate,
- repararea sau înlocuirea componentei, și
- testarea sistemului
Identificarea simptomelor unei mașini care funcționează defectuos este esențială, deoarece aceasta poate scurta procesul de depanare punând accent doar pe acele componente capabile să provoace acele probleme specifice. Este esențial să i se solicite mai întâi operatorului să identifice orice simptome observabile la o mașină care funcționează defectuos. Indiferent cât de bine este instruit un depanator, operatorul care rulează și monitorizează zilnic acea mașină este mult mai familiarizat cu funcționarea acesteia decât oricine altcineva, iar contribuția sa este valoroasă în această etapă de identificare a simptomelor. De prea multe ori, depanatorii neexperimentați presupun că știu răspunsul atunci când, de fapt, nu înțeleg problema. Odată ce operatorul a identificat simptomele specifice ale mașinii, este mult mai simplu să tragi concluzii utile cu privire la defecțiunea care cauzează problema.
Clasificarea defecțiunii probabile pe baza simptomelor concentrează eforturile unui depanator către o zonă semnificativ mai mică, ceea ce economisește timp prețios și bani. Un depanator bine instruit ar trebui să poată clasifica rapid problema în secvențele de operare ale mașinii, în performanța mașinii sau în problemele legate de sistem. Secvențele mașinii se pot referi la ordinea în care apar evenimentele sau la schimbările de viteză. Performanța mașinii se poate referi la caracteristicile mișcării sau valorile de ieșire, cum ar fi viteza sau puterea. Problemele legate de sistem implică caracteristicile generale ale sistemului, inclusiv vibrațiile, temperatura fluidului, presiunea generală a sistemului, scurgerile de lichid etc.
De exemplu, să luăm în considerare un sistem hidraulic pentru a vedea cât de utilă este clasificarea defecțiunii. Defecțiunile secvenței mașinii indică probleme cu componentele care controlează mișcarea, cum ar fi senzorii, supapele de control direcțional sau un controller PLC. În schimb, defecțiunile de performanță ale mașinii sunt cauzate în mod obișnuit de componentele de ieșire sau componentele care afectează ieșirea, cum ar fi supape de reducere a presiunii, supape de siguranță sau pompe. Simptomele care se încadrează în aceste două categorii pot limita rapid eforturile de depanare la anumite zone și piese ale mașinii. Când sunt raportate defecțiuni legate de sistem, cum ar fi scurgeri, acestea indică probleme care pot cauza defecțiuni ale mașinii. În unele cazuri, defecțiunile legate de sistem însoțesc un defect de secvență sau o eroare de performanță și sunt indicatori folositori în determinarea cauzei problemei. Această abordare sistematică focusează rapid depanatorul asupra problemei.
Odată ce problema este clasificată, ar trebui utilizată o metodologie de testare pentru a identifica corect componenta defectată. Iată câteva metode:
Se verifică tot, pe rând
Fiecare componentă sau conexiune din zona afectată este testată până când problema este localizată.
Se împarte verificarea în jumătăți
Această metodă testează continuu de la jumătatea distanței dintre un punct de testare cunoscut ca funcționând corect și un punct de testare cunoscut ca fiind defect până când problema este identificată.
Verificare de la Ieșire – Înapoi
Abordarea output-back începe testarea ieșirilor sistemului și lucrează sistematic înapoi către intrări până când problema este detectată.
Verificare pe baza simptomelor ce pot determina cauza
Această tehnică izolează problema în funcție de posibilitatea componentei verificate de a putea provoca simptomele observate.
Mulți depanatori cu înaltă calificare recomandă metoda de verificare pe baza simptomelor și cauzei ca fiind cea mai eficientă. Învățarea depanatorilor să se concentreze numai asupra acelor componente care sunt capabile să provoace simptomele observate economisește timp, motiv pentru care identificarea corectă a simptomelor unei mașini este esențială. Pentru ca această metodă să fie eficientă, depanatorii trebuie să înțeleagă nu numai funcția unei componente, ci și modul în care aceasta acționează pentru a realiza acea funcție.
Odată ce componenta defectă este identificată prin testarea în fluxul de lucru, ar trebui verificată și în afara fluxului pentru a identifica defecțiunea acesteia. Testarea în afara fluxului izolează componenta de restul sistemului și poate preveni pierderea timpului datorat înlocuirii componentei greșite. Un producător de piese a declarat că aproape 70% din piesele returnate nu erau defecte.
Odată ce problema este „remediată”, testarea funcționării sistemului este ultimul pas înainte de a pleca de lângă echipament.
Industria are nevoie depanatori. Pe măsură ce fabricile de producție, producătorii, se străduiesc să facă mai repede produse de calitate, ei se confruntă cu o lipsă disperată a acestor muncitori calificați. Ei sunt necesari într-un număr mult mai mare decât cel disponibil în prezent.